Definitie: BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Veriga de metal de care se prinde un lacat, un lant etc.? Expr. A pune (sau a atarna cuiva) belciugul in nas = a pune stapanire (pe cineva), a avea (pe cineva) in mana. Intr-atat ne-am dorit sa intram in "concertul european" incat nici acum nu ne vine sa...